îți pui căștile
de parcă ceva ar putea înăbuși greața
toate atingerile lasă semne -
albii marțiene secate

între vertebre ca între pietre de moară
timpul se preface în pulbere
se lipește pe tălpi de retină
sărutul contaminează

ura infinitezimală în doze transparente
te-ar putea trezi
anticorpii ar împleti cruste de iubire acolo

firele căștilor s-ar muta în pământul de împrumut al orhideei
tu te-ai așeza în genunchi și mi-ai săruta vârfurile degetelor
cu acel sentiment că îți scapă ceva
substanța de contrast intrând în capilare

ești un stent în aorta fiecărei întâmplări
retragerea ar însemna o complicitate cu neantul
din pumnul încleștat al zilei
se răstoarnă lucruri
le așezi pe marte
într-un lego din care dumnezeu a înghițit ultima piesă

Vizualizări: 197

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Laurenţiu Belizan pe Iulie 22, 2013 la 12:54am

Doamnă Milica, remarc felul original în care ați receptat poemul. Mulțumesc pentru citire.

Doamnă Angela, lipsa ultimei piese nu este neapărat un lucru rău, ne îndeamnă la căutare, la împlinire prin găsirea rostului. Vă mai aștept. Plăcerea a fost de partea mea, să văd că ați apreciat versurile de mai sus.

Comentariu publicat de Ghica Angela pe Iulie 21, 2013 la 7:13pm

Tu te-ai așeza în genunchi și mi-ai săruta vârfurile degetelor,anticorpii ar împleti cruste de iubire acolo
,ce pacat ca lipseste ultima piesa,superb poemul .Cu mult respect si multumiri

Comentariu publicat de milica furtuna pe Iulie 21, 2013 la 2:08pm

Din pumnul inclestat din care " Dumnezeu a inghitit ultima piesa ," iese la iveala nefirescul hranit din "sarutul ce contamineaza ". Nefirescul , noianul de intrebari ce nu-si doresc raspunsuri, timpul ce se preface -n "pulbere"  sunt intr-o lupta permanenta cu sinele ce-si doreste sa "rastoarne lucruri "...

Un poem extrem de reusit , am remarcat complexitatea si modul unic al transpunerii ! Cu pretuire ,

Comentariu publicat de Laurenţiu Belizan pe Iulie 21, 2013 la 2:07pm

Înțeleg ce spuneți. Poezia este vie, într-o continuă metamorfoză, dar cred că esența ei, rămâne aceeași indiferent de stil. Din această formulă nu trebuie să lipsească harul, bineînțeles.

Mulțumesc pentru semn.

Comentariu publicat de caterina scarlet pe Iulie 21, 2013 la 1:49pm

dimineață am citit din Leonida Lari.doamne...ce drum lung am parcurs, ce navetă istovitoare dar și frumoasă în ineditul ei.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor