Atât de subţire, puntea...
ţipete fulgeră
dedesubt, ceaţa
cu trupul meu îi este datoare
abisului.
Un pas, încă unul...
păsări subţiri îmi atacă
sprâncenele.

La capătul punţii,
mâinile tale din aluat auriu
îmbiindu-mă să luăm lumea
de la început
şi sânii tăi uriaşi
ca două luni gemene
răsărite din iadul
dorinţelor.

Vizualizări: 79

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Popescu Carmen Georgeta pe Octombrie 12, 2014 la 6:36pm

Am reținut cu drag:

mâinile tale din aluat auriu
îmbiindu-mă să luăm lumea
de la început

Comentariu publicat de adriana rodica barna pe Octombrie 10, 2014 la 11:41am

Buna incercare !

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor