Purpură

Nu ştiu ce culoare are iubirea
dar când plângi,
lacrimile tale în mii de ape rotunjite
însăilate stau la gâtul meu
Şi peste coapse unduite
îmi saltă n joc nebun.

  Să plângi pe mine ,mi ai spus,
  mantie de apă să înfăşoare pieptul tău
  sidef scrijelit de mâini barbare!...
  Poate eşti făcut din vise de mamută rătăcitoare
  doborîtă în genunchi de săgeata vânătorului
  şi eu, animalul învins, te am cuprins întreg
  cu iubirea mea de sus pînă jos.
  Sau poate albastrul din tine întins pe cer
  cu buzele mele de mac sărutat
  s a făcut strălucire întunecată.



Cu mâini de pământ trag brazdă roşie foc
şi sângele tău mă urcă şi pulsează în mine
când palmele tale mă aprind
degete de levănţică prin pori îmi plimbi
şi mă cuprind
Uite cum stăm in peretele casei,
decupat contur
neclintiţi, precum fosila melcului în piatră...


   Aşa respir prin tine, ferecată umbră vie,
   strălucitoare in mii de ape,

   purpură
   iubire. 

Vizualizări: 25

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor