mai bine să nu vorbești
cuvintele îi pot reînvia
din broboane irizate
ar deveni ghimpi minusculi în jurul frunții
sau muguri adulmecând rădăcini
spleenul ne-ar înveli ca o ploaie înghețată

 

din cerul palatin un suflu ar imprima o formă aerului
fiecare sunet echivalând o mișcare invizibilă
wittgeistein ar șterge tabla cu un gest obosit
albul cretei o roade pe dinăuntru
retenția naște freamătul silogismului absolut

 

dumnezeu este cel mai frumos orb
care nu-și mai amintește nimic
urcă prin lumina crudă precum sisif
reconstruind lumea în fiecare zi
departe de arhipeleagul maldivelor

Vizualizări: 343

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Petru Solonaru pe Aprilie 21, 2012 la 12:33am

Pe lângă Dicţionare, ca jocul picării să fie desăvârşit, Cel de Sus va fi trebuind să dea unora şi glavă.

Comentariu publicat de Adriana A pe Aprilie 21, 2012 la 12:26am

Inspirat, atât titlul cât şi versul. Dumnezeu este cel mai frumos orb/(...)/reconstruind lumea in fiecare zi... - aceste versuri, îmi pare, conchid despre eforturile lui Dumnezeu de a restabili echilibrul lumii, reamintind suferinţa nespusă prin care a trecut, Dumnezeu şi fiu, fiind, în acelaşi timp.

Comentariu publicat de Petru Solonaru pe Aprilie 21, 2012 la 12:14am

Nu poţi vedea ,,lucrurile însele'' (ideea) decât în orbire, când ai ieşit din labirint, ai trecut de patul procustian, ai renunţat la Euridice. Atunci când ai primit ,,Ziua'', Soarele, Divinitatea. Urmând a o dărui celor ce se dezbracă de umbre ( vorbe, cuvinte, semne ), spre a ascende la calea sensului. Iar părăsirea cerului palatin, trimiţând la peştera lui Platon, spune că ,, sunt ceea ce am fost ( grăuntele de sine arheică ), dar trebuie să mă dezvălui în ceea ce n-am fost niciodată ( Aletheia  luminii )''.

Însă despre undă şi unduire vom fantasta pe adresa: petru.solonaru@yahoo.com... Veniţi!

Petru Solonaru.

Comentariu publicat de FLOARE PETROV pe Aprilie 20, 2012 la 2:25pm

da Laurentiu, suntem datori prin fiecare alta lucrare sa intelegem marimile si masurile propriei constiinte, completam elaborat lipsurile, pustiurile, abisurile-  sau complicam logicile unei societati in perpetua cautare de sine. suntem datori sa returnam sursei care ne hraneste maretia recunostintei. altfel spus daca impartasim necazurile impreuna daca plingem unul in sufletul celuilat ,cu atit mai mult intelepciunea trebuie sa fie o glorie pe care sa o impartim.

 invidia , ura dezbinarea-  in opinia filosofului Albert Camus este cancerul unei societatii. o societate se poate vindeca prin elevarea culturii, admiratia pentru ceilalti pentru truda lor de a schimba veacurile este in primul rind un act de eruditie. prin eruditie putem redescoperi gratitudinea divina . Dumnezeu nu este orb, un singur ochi al mintii  al supraconstiintei este necesar sa ne observe cu dragoste pe toti. fatalitatea este a noastra pentru ca desi avem ochi orbecaim pe urmele ticalosilor care au puternic mirosul destrabalarii al jafului direct in suflete, pentru ca luindu-ni-se personalitatea am devenit niste oameni de paie, facil de secerat. pentru ca ne complacem in minciuni ca in viziunile cele mai confortabile ne-am autonumit sofisti- cu conotatie de sofisticati..... fantasmele produse de minciuni sunt mai pertinente-  ne disculpa , ne flatam singuri incercind sa gasim intotdeauna pe ceilalti vinovati. nu am avut nici un aport sa sevim adevarul-  sofistii folosesc  ratiuni, ideologii false.

idolii pe care ii invocam mai des -  considera apelurile noastre ca pe o chemare urgenta- cu siguranta spiritele lor raspund invitatiei sa ne locuiasca in suflete. eu am ales toate spiritele mirabile ale neamului romanesc, in momente de ratacire stau cu ele la taifas- din fiecare fraza curg riuri de iubire- si iubirea nu este un schelet descuamat de seva. pluteste in aer, vibreaza in maretiile si profunzimile patriei.

 pretuiesc taifasurile tale cu constiinta ta dar si cu ingerii tai care te inspira. ti-am citi blogul aproape integral,  pretuiesc luciditatea cu care vivisectezi veacul fara ca ceva sa singereze sa cutremure. Tu esti un poet valoros cu siguranta.  delimiteaza te rog sintagmele oribile de cele care compun splendorile, numai asa iti vei pune inima la reformarea mentalului colectiv cel putin intre poeti. uneori un cuvint este mai ucigator decit un un cartus de gloante. evitind  mutilarile prin ideologie - vom merita LOGOSUL- pentru reconstructia spiritualitatii romanesti. Numai inspiratie in dragoste cred ca iti doresti, asa sa fie,  incepind chiar din cea mai rascolitoare suferinta, iubirea nu geme ci se reveleaza precum un fluture care se chinuie zile lungi sa iasa din cocon.

Comentariu publicat de Laurenţiu Belizan pe Aprilie 20, 2012 la 12:42am

Mă bucură faptul că acest poem a constituit pentru dvs. un prilej de meditație elevată asupra condiției umane, luminându-i cotloanele, adăugând sensuri noi.

Cu drag

Comentariu publicat de FLOARE PETROV pe Aprilie 19, 2012 la 9:36pm

daca este sa il credem pe Homer, Sisif a fost cel mai prudent contemporan cu zeii, el nu s-a considerat eroul absurdului, desi a fost pedepsit sa urce inutil zilnic bolovanul- el a fost si foarte fericit pentru ca le-a tradat zeilor toate secretele. oamenii timpului l-au zeificat pe SISIF tocmai pentru curajul cu care le-a dejucat planurile. oamenii s-au revoltat impotriva zeilor si au fost nevoiti sa cedeze sa plece in pe alte tarimuri.  De atunci oamenii si-au cistigat drepturile de a deschide caile cunoasterii conform nevoilor tuturor. filosofii spun ca imediat dupa ce omul elucideaza absurdul lui Sisif se apuca sa scrie cele mai frumoase povesti de dragoste de devotament fata de lume. Cea mai puternica obsesie pe care maestrul Octavian Paler a avut-o privind personajele mitologice a fost Sisif. Oare domnia sa nu a jucat rolul lui Sisif incercind sa elucideze absurdul societatii ? spunea plin de tristete  ca natiunea romana nu a fost umilita si ingenunchiata in 500 de ani sub imperiul turc , cit  a fost in perioada post decembrista.

 silogismul absolut al neamului este  RENASTEREA. si a inceput cu dinamism nemaintilnit . am intrat in era marilor ILUMINARI.

 frumos poemul, profund validat de noul concept al impresionismului prin iluminare.

Comentariu publicat de Laurenţiu Belizan pe Aprilie 16, 2012 la 7:43pm

Ovilena, mulțumesc pentru apreciere.

Nuța, ar mai fi ceva: un reproș abia insinuat, o urmă de regret că lumea ar putea fi și altfel.

Cu drag

Comentariu publicat de Nuta Craciun (anana) pe Aprilie 16, 2012 la 9:59am

un poem viu in care dumnezeu este "orb" (la faptele noastre) si reconstruieste lumea in fiecare zi ... dupa un prototip ideal. cuvintele au fost rostite ca sa acuze pe nedrept de aceea ele nu-si mai au rostul acum, e suficienta simtirea... si acel "perdoe".

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor