Lasă-mă suflete să strig
din adâncul ființei,
ca din fund de peșteră,
cunoașterea sinelui.
Cheamă-mă afară
cuvânt ticluit,
în lumea soarelui,
să mi se vindece oasele albe
de spaima neregăsirii.
Dă-mi timp
să învăț neființa,
de unde chemat am fost
fără a fi întrebat
și în necunoașterea vieții.

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor