Te-aștept cum un deșert așteaptă ploaia,

sau o vioară mângâieri pe coarde,

te-aștept să-mi stingi, din suflet, vâlvătaia

căci dorul ce îl simt în mine, arde.

 

Cu gânduri ce se-nvârt pe o spirală

în jurul tău, atrase ca-ntr-o vrajă

în sarabandă caldă, rituală,

aștept ca trupul tău să-mi fie strajă,

 

Să liniștească flăcările care

îmi fac privirile să strălucească

aidoma cu razele de soare

atunci când zorii-ncep să se ivească,

 

Dau buzelor, o tremurare fină

ca într-o rugă de-a-ntâlni plăcerea

în clipele când dragostea deplină

le cere să-și continue tăcerea.

 

Te-aștept în timpul care nu contează

când, sigur, știu că vii, și nici nu doare

singurătatea care mai oftează

atunci când dorului îi spun: “Răbdare!”.

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor