am atins apogeul firii
şi am ştiut:
eu sunt definire,
atribut sunt,
liniştea care loveşte ochii
din sine
în răspântia fiarelor.

şi tăcere sunt.

nu ştie nimeni
dacă lăuntrul are termeni de prescriere
la început de literă.

uneori, se aud treceri de joagăr
care se lovesc de porumbei,
şi spun:

nu e nimic pe aici
care să fie dincolo!

adevărul e că există un punct
care poate fi definit ca “lăuntru”,
există mii de puncte
care sunt atât de abstracte
încât nu se înscriu electoral.

un împrejur al meu,
trupul unui erete,
nu curge mai departe de mine.

punctul de care se agaţă aerul
nu răspunde la chemări;
el singur cheamă terminarea gândirii
pentru a uşura noaptea de prea mult
cuvânt.

e linişte, ştiu.

pasărea cu cioc
e vedere,
tranzit în interiorul unui jur
care se elimină pe sine
sperând să atingă magma.

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor