când taci
dorul meu devine scutierul tăcerii tale
flutură steaguri albe
în războaiele cu tine
cu ceilalţi
cu umbrele tale
nu există armistiţii
nu există învingători
doar un cântec de mierlă
într-o amintire spânzurată de ramuri
în semn de pace
doar culori
care nu mai acoperă nici un trup
doar un drum
care nu duce nicăieri

nu există lumină
în războiul cu tăcerea ta

îngerii au în loc de aripi regrete
dorul e umbra  liniştii tale

bântuindu-mi prin suflet
casă plină de oglinzi în care
esti când nu eşti

şi brusc nu mai ştiu

cum să te iubesc când e pace
nu mai ştiu cum să-ţi spun noapte bună
nu mai reuşesc să-mi iau rămas bun
deschizând pur şi simplu
o altă fereastră
spre mâine

Vizualizări: 62

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor