uneori

privesc luciul lacului cu nuferi

ca pe-o sonată

în care lebăda albă

se transformă în sirenă

și desenează cercuri concentrice

de poți citi metafora

în palma fiecărui val

ce sărută linia orizontului

 

alteori

prind pe buze câte-un strop

din lacrima depărtării

și o sărut pe toate fețele

ca pe un diamant cu linii perfecte

până mi se aprinde inima

între petale de magnolii

 

întotdeauna

te strig pe numele mic

și împletesc mătănii din cuvintele

ascunse sub perna sufletului

să mă păzească de iele în nopțile de vară

ori sărut fiecare gând

pe aripa neatinsă de furtună

ca dimineața să te nască

în stropii de rouă ce-mi mângâie fața

***

legată la ochi trec abisul

drumul spre tine îl cunosc

dintr-o altă viaţă

în care tu şi eu am dus aprige războaie

pentru ca mai apoi

să încheiem cele mai dulci armistiţii

 

abdic şi acum

sub frenezia săruturilor tale

te somez cu mâna pe trăgaci să nu-ncetezi

chiar dacă mă-nvelesc în catifeaua zorilor

şi plec la fiecare răsărit

pentru a reveni în fiecare noapte

lângă tine

 

eşti destinaţia mea finală

uneori atât de aproape

încât distanţa dintre vis şi realitate

e milimetrică

alteori la mii de ani lumină

dar întotdeauna

te strig cu acelaşi nume

pe care ţi l-am dat la începutul istoriei

 

ioan grigoraș &  liliana trif 

Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor