- Nu depărtarea m-a făcut să tac,

Ci umbra ce-ntre noi a stat o vreme,

Pe borangic brodați de-același ac

Ne-am așezat c-un secol prea devreme

 

În lumea-n care nu e loc destul

Pentru-amândoi, atâtea vieți cu minus

Sub guri de foc și-al armelor recul

Trecând letal printr-al planetei sinus

 

A pus sigiliul mut peste-ntrebări

Și semnul exclamării peste buze,

Ne-au mai rămas tăceri și depărtări

Și-un ciob de cer sub ploaia de obuze.

 

- Pe front am fost mereu, dar în război

Învingători și-nvinși, de-aceeași parte,

Culegători de stele, amândoi,

Am pus pariu pe viață și pe moarte.

 

Pe tunul nostru camuflat cu flori

A-ncălecat lumina primei zile,

S-au odihnit sub pături de ninsori

Secundele acelea inutile

 

În care ne-am purtat ca doi străini,

Deși ne știm de vieți consecutive,

Pe linia de front un rug de spini

A înflorit din versuri emotive.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 14

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor