Râvnind în taină la prea lungi exoduri

Cu urmele lăsate-n străin lut,

Eu, setea ancestrală de-am avut

De-a-ncepe viaţă nouă-n alte moduri

Şi de-a uni pământuri cu largi poduri,

M-am strecurat din veacul revolut,

Rob între relativ şi absolut,

Veşnic client al multor eşafoduri.

Atunci de ce îmi sunt tot mai stăin,

Cu urmele din ce în ce mai şterse,

De timp curgând în crâncene averse

Pe trupul tău cu luciu opalin?

Vin roşu vrut-am eu să îţi închin,

În colburi răsucite să se verse!

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor