poezie, proză, eseu, teatru, jurnalstică, evenimente literare
Îmi aleargă prin suflet
alveole rupte din cer
trudesc să le îmbin
într-un șirag transcendent-
un mic rozariu
numărat pe ascuns
la lumina din pântec;
înainte ca cineva
să-și dea seama
răbdarea m-a subțiat
într-o semilună,
mă reflectă în fântâna
umplută cu sângele meu
în această clipă
zâmbesc,
un zâmbet învingător,
o formulă sine qua non
a maternității,
deasupra mea
o cădelniță împarte
semnele tăcerii
și aduce cu sine lacrima
ca o reacție de alarmă.
Adaugă un comentariu
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !
Alătură-te reţelei reţeaua literară