hai să ne bem cafeaua
cochilia unui melc de mare să fie vasul insomniilor noastre
sărate şi limpezi
ultima picătură o vom păstra în sânge
legământ cu ziua ce vine
zorii electrizează cu poezia trezirii la viaţă
fiecare adună în universul lui speranţe
ca un homeless cartoane
duse la reciclat devin ambalaj pentru vise

azi rătăcesc în cochilia mea tot mai strâmtă
un sihastru îndrăgostit de linişte
am paşii daţi în surdină
să nu trezesc ecoul reciclat al iubirii de sine

Vizualizări: 55

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de zadic ioana pe Ianuarie 19, 2013 la 7:24pm

azi rătăcesc în cochilia mea tot mai strâmtă
un sihastru îndrăgostit de linişte
am paşii daţi în surdină
să nu trezesc ecoul reciclat al iubirii de sine... Interesant.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor