lumina gâlgâia din Soare ca dintr-o rană

deschisă

umblam pe străzi ca miopii

ultima stea se-nfundase în cer ca-ntr-o

clisă

iar viaţa scruta înainte orizontul cu ochii

 

cadavrul răspândea-n capela aceea un aer

solemn

părea că strânge viaţa cu dinţii

treceam prin faţa-i cu chipuri de lemn

şi făceam câte-o cruce pe ruinile minţii

 

afară lumina zilei se-mbrăcase-n purpuri

era fierbinte

fierbinte

ca focul

nu mai erau locuri destule-n morminte

alţii ne luaseră locul

 

Vizualizări: 41

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor