adânci se lungesc nemișcările 
doar răpitorii roiesc 
odată cu vântul în brațele Duminicii 

au venit vulturii 
au venit 
ne tremură sângele și cresc nopțile cum cresc ciupercile după ploaie 
la umbra cioatelor putrede 
ascunse cresc 
ascunse... 

știi senzația de scurgere printre degete 
atingerea aceea a fluidului în care timpul e continuu 
numai tu necernut? 
ne-a rătăcit corăbierul printre lacrimi 
când ne împleteam inele de logodnă 
din semințele văzduhului 

prin inima mea curge o dâră albă de melc 
pe trup se deschid cărți necitite 
mai departe stă mama și mănâncă 
aș putea să îi despart distanța dintre îmbucături 
sau să-i sfâșâii genunchii bătrâni 

dincolo se aud mirările mileniilor următoare 

văd soarele la amiază 
și o cameră a casei tale unde cineva face balet 
cu o sticlă de gin încolăcindu-se 
mă gândesc în treacăt că măsoară depărtarea 
în timp ce aud un refren nesfârșit 
numai dragostea noastră a fost o schingiuire de subiect și predicat 
numai ea 
numai ea 
numai ea...

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor