Regret

[Confesiune_amara]

         Regret tot ce am făcut zilele astea . 

   Regret că din milioane de oameni de pe acest Pământ te-am rănit tocmai eu , Eu care dacă cineva îți greșea cu ceva , chiar și cu ceva neînsemnat , aș fi fost în stare să îl mănânc . Să mușc carne din el . Eu care nu am permis nimănui să iți arunce măcar o privire aiurea . Eu cea care a renunțat de atâtea ori la ființa proprie pentru tine - universul meu , azi eu sunt cea care te-a rănit .

   Nu mai contează dacă așa am vrut să fie sau nu . Azi contează doar efectul . Rezultatul faptelor mele asupra ta . Mă doare atât ... atât de rău . Îmi vine să urlu , să țip atât de rău . Cum am putut să nu gândesc , să nu mă gândesc la nimic și la nimeni pentru douâ minute . 

   Când nu e totul bine ce să mai fac ?! Mă simt urât din vina mea . Tu suferi din cauza mea - partea mea întunecată a reușit să te atingă . De ce nu primim la naștere avantajul de a da timpul înapoi macar odată . Poate nu am folosi cum trebuie avantajul dar măcar l-am avut , am putea să profităm de el , atunci când o facem lată .

    Abătută , supărată sau extrem de disperată . Niciunul din aceste cuvinte nu acaparează durerea . De unde cumperi vindecare ?  

    Momentul acela teribil , în care nici scuzele nu au valoare , nici regretul nu are efect . Resemnarea este inutilă . Ce mai rămâne ? Consolarea sau obișnuința cu ce ai făcut . 

     Timpul este consolarea mea . Dar de cât timp este nevoie să consolezi o crimă ?

[Confesiune_amara]

Poate trec însă urmele rămân .