/
iar inima își mișcă țestutul sub straturile albite de pânze.
trafic de droguri, abundență de substanțe halucinogene la granița
dintre cele două tărâmuri.
visul cu luciditatea / liniștea / așteptarea / cu frigul.

și sângele.
aici e tărâmul peste care nu trebuie să treci.
în cealaltă parte,
soldații nu-și amintesc nimic despre noi.
avem pasapoartele expirate
fără nume reale ce ne duc mai departe
până la capătul războiului.

/

frica e ca și dragostea, ne face vii/ niște păpuși peste care cineva suflă putere.

roțile dințate cunosc drumul până
în adâncul pământului.
dar nu e nimic de păstrat.
numai oasele soldaților cu armele lor portocalii,
înainte de răsărit,
pe terenuri obscure. cum ar fi:
corpuri în care să fie liniște
corpuri care să fie un muzee
inimile un mozaic
oasele -- văsle / atunci cand vom ajunge
să ne pese de ele.

/
și totuși ne pasă. -- sângele are încă miros de zăpadă.
soldații au plecat la război în aerul plin de turbulențe
viscolul împrăștie cenușa albă
până la ultima casă după care câmpul
se întinde ca un animal obosit. între blocuri sunt defilee/
acolo nu mai poate să treacă nicio frică.

/

apoi ninsoarea se-oprește
35 ron caféaua și apa
ridici rucascul ca pe o raniță plină cu apă
care îngheață degetele
viața se scurge în răsuflare / fularul plin cu flori
aproape cade și se târâie / fibrele de gheață ale amintirilor
te fac de fiecare dată
să te întorci acolo unde e cald și bine.

/

de la etaj se văd troleibuzele cu
geamurile aburite cum
trec prin fața bibliotecii eminescu
și împrăștie peste oraș scântei electrice.
zăpada moale se aprinde de
parcă ar fi benzină. iar visele/ corpurile și
linștea se mistuie
încet într-un uriaș șemineu din care nimeni nu iese viu.

/
drumul până în sage e scurt
printre mormane de cărți
printer-ul scoate foaie după foaie.
căldura cafelei și a tonerului, mirosul lor
inconfundabil se impregnează în pereți.
dintr-odată îmi dau seama că
la fel
ca în inception pereții ss-au descompus.
tablourile s-au făcut scrum.
-- și aș vrea să nu fie la fel și cu dragostea / nu și cu dragostea.

/
când începe să ningă
visele se rup în bucăți / se umplu de viața lor stranie
și ele și inima lor zboară deasupra
ca niște păsări negre înfometate
până la apus.

Vizualizări: 37

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor