De câte ori ani voi renaște,

Voi trece totul în replay;

Ca timp, ce vrea uitat să caște,

Să nu-mi ia nici ușori, nici grei...

 

Să-mi refac pline amintiri;

Să le-am bagaj de zile negre

Când vor diminua priviri...

Și gândurile or fi tenebre.

 

De câte ori mă voi renaște,

Voi prețui umanitate;

Cu știința, misticism de moaște,

Mă voi ruga în pietate...

 

... Să mi se lase încă loc,

Un timp, pe crusta înflorită;

S-o simt sub talpă, să mă joc

De-a viața, încă neoprită!

 

De câte ori mă voi renaște,

O să plâng tot ce-a dispărut;

Că nici Crăciun, An Nou, nici Paște,

Nu mai m-au... Toate s-au trecut!

 

Să-mi fac, oricum ar fi, senin

Din zile, nopți să am cu vise!

Plecat, să fiu un pelerin,

Să mă reîntorc… prin uși închise.

 

De câte ori mă voi renaște

Voi sta cu mine tot mai mult,

Atât de drag de-a mă cunoaște;

Doar eu cu gândul, ce-mi ascult...

 

... Să-mi pun din inimă pe jar,

Să-i gust vechile sentimente

Și din pupile să fac far,

Sa-mi dea lumini... incandescente.

 

De atâtea ori, mă voi renaște

Ca să văd suflete întâlnite;

Ce-n minte, ascunse, mă vor paște

Pe veci... Și-n oasele împietrite...

03.06.2012

Vizualizări: 36

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor