S-a răspândit soarele-n geamuri din ferestre

pătate-n bej-gălbui, infipte-n întuneric

ce învăluie culoarul întins printre căpestre,

simțite-n tropot orb de-auz, în teamăt sferic.

 

E-un cor de broaște-n rut pe heleșteu-n luciu

ca un metal cu lustru, din când în când oglindă,

ce sparge-n clipocit și muște-n pont de astuciu

zburlesc în zborul scurt... O undă, lin colindă.

 

În sus e-un negru pal, c-un nasture de lună

și găuri mici, cum perle, de-o ojă sidefată

zdrențuiesc purul lai, ce poți să-l ții în mână

și să-l zdrobești în pumn, să-și scurgă seva toată.

 

Și gândul trece vis în spatele luminii,

în carourile încinse de-un neștiut mister,

ce se consumă-n tern, trupul în prag ruinii,

ce-o ține încătușată; o noapte... în efemer...

 

... soare, ce iar se ascunde și negru-i iar eter...

deci totu’ e și veșnic și pururi scurt... Oh, cer!

16.06.2012  

 

Vizualizări: 38

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor