Reproduceri

[Daniel Aurelian Rădulescu]

Nimic nu mai e original,
Doar copii, în parte reușite;
Fără talent, neisprăvite...
Trăim realul... teatral!

Ne vindem totul cu reduceri
Pentru câștigul material,
Lipsiți de etică, moral;
Pictură, scris... în reproduceri.

Noi înșine suntem reluări
De zeci de mii de ani... portalul
De referit, nu originalul...
Evoluați în... impostori!

Dovezi avem -pretinșii ”peste”,
Din ce ne-au fost gene anceștrii
Cunoscători de-aștrii- tereștrii
Din grotele-n picturi rupestre.

Mister!!!... Pretindem competență
Recăutată, timpurie,
Să ne-ntregim mintea pustie
De prea multă inteligență.

Paradoxal, alte creații
S-au reprodus la fel, în copii...
Mai credincioase decât popii;
Pretinși exemple... prin prestații?!?

Ne pierdem înălțime, creier;
Tot mai ușori, imponderali
Ne încântând, nenaturali
Inventatori, de sunet... greier.

Din săpături să fim aduceri
Profunde, cum e originalul;
Să redescoperim umanul,
Să nu fim simple... reproduceri!!

Ce mult aș vrea să fiu eu ”primum”,
Cu antice circumvoluții
Mă reîntorcând în evoluții...
Să reproduc ”Homo sublimum”!!!
19.06.2011