Sufletului pe care îl aștept
cu ușa seninului
scârțâind
în balamalele cerului
îi preamăresc stăruința
de a mă obișnui să văd
în frumusețea tristă a lunii
o doină
ducându-și turma de-ntuneric
la păscut iluzii.
De-ar obosi odată
acest vârtej de semne 
călare pe ridicole valuri
 zbătându-se
în priponul unui orizont
lăcrimat 
de ochii uitării!
Respir aerul indiferenței
care m-a îngenuncheat
în eclipsa de viață
ca și cum aș îmbrățișa
umbra iubirii postume
pregătindu-se
să-mi nască pe mormânt
un prunc înfășat
în scutec tivit
cu bocete de plumb.

Vizualizări: 111

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor