- N-am mai trecut pe strada ta, sunt ani,

Nici nu mai știu castanii cum se-mbracă,

Magnolia mai râde la profani

În zori de zi când are chef de joacă?

 

Pe banca noastră te-ai mai răcorit

De dorul lunii în amiaza mare,

Cu mine-n gând ai mers la asfințit

Să mai săruți o gură de răcoare?

 

Ai mai trecut visând pe la Pardon

Să guști un strop de poezie nudă

Ori să asculți un vals la gramofon?

Mă-ntreb ades, dar cine să-mi răspundă?

 

- E-atâta timp de când pe lângă turn

N-am mai călcat de teamă că lumina

Ce cade-n zori pe zidul taciturn

Ar scrijeli poeme pe tulpina

 

Copacului sub care doarme-adânc

O bancă albă... Nimeni nu-ndrăznește

Să se așeze-acolo, doar un țânc

Arareori cu ochii iscodește

 

Cum umbrele urzesc un mic complot,

Eu te aștept la cafenea, în stradă,

S-au scurs eoni, dar încă sper să pot

Să-ți las magnolii albe pe zăpadă.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 12

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor