REVELATIA IUBIRII

 

 

 

 

 

                                                                                        pentru ELEGIA,micuta mea floare

 

 

 

 

Oprit de oboseala, doborât, pribeagul călător

În noaptea cea senină a adormit lângă izvor

Cu lacrimile strânse la piept, ce le-a cules

De pe obrazul său, cand nu a avut de-ales.

 

Şi lângă dânsul a venit pe aripi de dor

O nobilă frumoasă, prinţesa zânelor

Dezmierdând a lui frunte obosită

Şoptit ia spus dulce cu glas de îndrăgostită:

 

,, Chemarea ta lină şi caldă, răscolitoare

Pătrunde în mine adânc ,năucitoare

Suflet, inimă şi gând îmi cotropeşte

E peste tot în mine, fiinţa-mi cucereşte.

 

Din  ziua în care rătăcind te-am întâlnit,

Pe tine pribeag de călător, eu te-am iubit

Te caut de mult, să-ţi dezvălui un mister

Secretul meu de zână singură, suflet stingher…

 

Nu am ştiut…nu am crezut să mă adori

Şi să mă vrei, ca perlă mică-ntre comori

Nu am ştiut… nu credeam să mă iubeşti

Şi să mă vrei, o zână mică din poveşti!

 

Să ne-abandonăm în necuprinsul univers

Să călătorim împreună însoţiţi de vers

Doi rătăciţi, să ne dăruim în scurtele opriri

Fărâme veşnice, pulbere de stele din iubiri.

 

Veni-va ziua, am să te-aştept pe tine Pui

Prin colţ de lume, ca sufletul tu sa-mi descui

Printre muritori necunoscuţi şi lumi pierdute

Să ne întâlnim, să ne iubim pe neştiute.

 

Cât ţine ziua, din zori până-n asfinţit

Să ne iubim înfometaţi, necontenit

Şi să privim sleiţi soarele-n apus

Sunt liniştită eu de soartă, de fericirea ce-ai adus.

 

 

Din masa vieţii noastre, pentru noi intinsă

 Să ne hrănim iubirea pură şi nestinsă

Să stingem, sorbind din cupe aurite

Esenţa dorurilor noastre, ce ard nepotolite

 

Veni-va ziua în care dorinţele oprite

Noi vom elibera din trupurile fericite

Furând din vis, noi doi ,clipa şi iubirea

Să o trăim , să ne-ntâlnim privirea.

 

Apa şi aer,şi hrană, asta îmi eşti

Tu eşti Eu, îmi e deajuns că mă iubeşti

Cândva doar o speranţă de simplu călător

Sunt împăcată, mi-ai împlinit un vis, cu dor

 

Să urcăm amândoi în caleaşca de cleştar

Cu bidivii înaripaţi, hrăniţi cu jar

Întreaga noapte, noi să colindăm neobosiţi

În liniştea profundă, pe-ndepărtatul ţărm…… indragostiţi

 

 


Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor