Noi, toți acei ce ne-am hrănit cu dor de țară,
Bătătorind, în lung și-n lat, cărări pribege,
Venim, când numai vânt de vânt se mai alege,
Să împlinim cu lacrimi jalea milenară;

Ne-așteaptă pruncii, cu reproșuri în privire
Și osteneala ce ne-a gârbovit părinții,
Ne rânduiesc în strane reci și goale, sfinții,
Făgăduieli ce nu au sorți de-acoperire,

Ne-ntâmpină soboarele de bocitoare,
Pe dealuri visele se tânguie-n demență,
Zac ciuturi sparte și oloage pe răzoare,

Stejarii murmură uitați în penitență,
În vatra satelor ard stele căzătoare
Și-n primăvara noastră-i stare de urgență...

Vizualizări: 84

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de riti pe Martie 26, 2020 la 1:18pm

Precizez, în mod expres, că această poezie nu se dorește a fi vreun fel de manifest, scuză sau acuză și că nu a fost concepută spre a legitima sau cenzura, în niciun fel, tendințe, intenții sau acțiuni ale cuiva, ci este doar expresia convingerilor strict personale, referitoare la dreptul inextingibil al fiecărui individ responsabil de-a se întoarce, oricând, de oriunde și în orice fel de circumstanțe, ACASĂ.

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor