Pretind că exist...

Am venit din hățișurile antifonate ale unei existențe de pripas

Când în vidul interior îți plouă cu carne

Iar Dumnezeu îmi evită privirea

Ori de cîte ori mă înhăitez cu vreun demon mai singur

 

Mă înec într-o picătură de sânge

Dizolvându-mi absența

Vrând să dau sens rotunjimilor clipei

Cu un zoom prea brutal din care se înalță toate cicatricile prezentului

Viața e în revizie tehnică

și nu-mi reproșez nimic

atunci când îmi iau doza de moarte cu înghițituri mici

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Bianca C. Dan pe Iulie 13, 2011 la 12:15pm
multumesc Adrian pentru atentionari, voi tine cont de sugestiile tale...
Comentariu publicat de Poet anonim pe Iulie 10, 2011 la 2:27pm
Bianca, evită formulări ca "rotunjimilor clipei", "vidul interior" (de ce nu doar vidul, deși și așa rămâne prețios - ai foarte multe de genul aici și amesteci registrele - neologismele cu limbajul popular), evită și să faci din poeme cevadin demonii-îngeri romantici - azi avem alte simboluri mult mai concrete pentru ei, just look around. dacă ai putea să realizezi ceva ar fi fost să te îneci în picătura de sânge și să-ți iei doza de moarte cu înghițituri mici. nici revizia nu sună rău cu toate că e un cyber peste carne nepotrivit, dar cumva o.k. Una peste alta n-ar rămâne prea mult din text (max 2, 3 vesuri), dar sper să te ajute pe viitor.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor