Ridică-te puţin pe vârfuri,
cât să-ţi văd ochii
peste marginea mării.

Stai, te rog, aşa,
ca într-o fotografie de perete,
cât să te cuprind
cu nevoia de a te avea;
un infinit, o secundă -
atât să rămâi nemişcată.

Suflă valurile spre plajă, unde
pescăruşii îşi iau în cioc,
ca şi mine, nesaţul;
unde trupurile arse
deja nu mai au loc
în privirea nimănui.

Pune peste dorinţa de ţărm
a marinarilor, farmecul tău
şi ai să-i vezi
cutreierând la nesfârşit
pe mare.
Zâmbeşte velelor
şi ai să vezi mii de vapoare
ieşind din port pe veci
pentru a face vama mântuirii
în ochii tăi.

Vizualizări: 306

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de iulian damacus pe Iunie 25, 2012 la 7:42am

emoţia aşteptării...

Comentariu publicat de milica furtuna pe Iunie 22, 2012 la 2:51pm

Metaforele acestei poezii  ma fac sa  simt mult mai mult iubirea ,marea , infinitul, secundele ... M-am lasat astfel cucerita de poezie , am respirat cu nesat din briza marii  si nu a fost nevoie nici macar sa ma" ridic pe varfuri" pentru a face " vama mantuirii "...

Frumoasa poezie , multa sensibilitate si  talent. Felicitari sincere!

Comentariu publicat de GEORGETA ANDRIES pe Iunie 21, 2012 la 5:45pm

Comentariu publicat de Mara Arama pe Iunie 20, 2012 la 11:20pm

eu m-am ridicat.. cred ca e emotie

Comentariu publicat de Silvian Floarea pe Iunie 20, 2012 la 11:17pm

...si unde e emotia?

Comentariu publicat de Gabriela Mardale pe Iunie 10, 2012 la 7:33pm

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor