Iubirea hrăneşte îngerii din noi
Mai mult sau mai puțin vii din eu tu şi voi
La poarta cerului dorm lacrimi de vânt,
Iar mântuirea se ceartă în muşuroaie născute în gând...


Ieri am auzit că îngerii merg cu pantofi verzi
Pe semne că nebunia normalului e în ceea ce vezi,
O sâmbătă, e tot ceea ce îți cer,
Oricum totul se scurge în acelaşi alb gri negru efemer.


De fel, povestea e cusută cu ață,
Mai cântă cuvintele, în doi, rostite la piață,
Un kilogram de cartofi, factura de la curent,
Şi uite cum toată viața are un ritm tot mai lent.


Nebunia zilei de ieri versus azi
E legată de momentul în care-n livezi,
Cresc gânduri mai verzi decât...
Monotonia zilei ce-o pierzi.


La poarta raiului, totul dispare,
Întregul ce-l vezi este doar micul din mare.

Vizualizări: 47

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor