Dintr-o dată ochiul meu,
obosit și neîncăpător,
a început să-și împrăștie
toate culorile,
văzute sau doar ghicite.
Astfel s-au revărsat,
printre altele,
toate peisajele marine,
unde pești minunați
rămași fără unduitoarele ape
ale privirilor
se asfixiau neputincioși.
Însă cel mai tare ma durut
revărsarea zborului vulturilor
peste piscurile semețe,
pentru că se vor pierde
din memoria vederii risipite.
Și mă dureau pierzându-se
verdele foșnind,
albastrul adâncindu-se
și frumusețea luminii
ce aștepta să se nască.
Dreptele priviri trimise de ochi
în întâmpinarea frumosului
și toate răsfrângerile,
peste fire de înțeles,
figuri geometrice perfecte,
toate așteptând
să fie văzute, reflectate,
privite de ochiul meu,
acum în revărsare.
Câtă risipă, doamne!
Și este numai ochiul.

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor