RITUALUL BESTIEI

 

 Lui Cornel Nistea

 

 

Pentru ce mă urâţi?

Pentru că sunt proprietar peste puţine cuvinte,

dar şi voi aţi putea fi, dar nu le vreţi,

locul meu este aici, între munţii aceştia care se dizolvă-n cer,

o dungă albă desparte lumea de aici de lumea de dincolo, a venit vremea, vremi…

 

Pentru ce mă urâţi?

Pentru că mai respir prin poeme ca Iona în chitul său?

Pentru ce mă urâţi?

Pentru că îl văd pe scribul cel bătrân,

am pentru el o colecţie de monede vechi,

unele de pe vremea lui Iisus, altele de pe vremea Sfântului Augustin,

o cartea atunci valora cât un Mercedes modern,

da, monedele vechi în care se amestecă aurul şi vorbele bestiei şi zgura…

 

O, ritualul bestiei se repetă cu fiecare dintre noi,

dar nu o recunoaştem,

am uitat că eremitul se hrănea dar cu o felie de pâine şi un pahar cu apă,

noi, în piaţa publică-piaţa globală ne ducem cardul-mastercardul

precum tărăncile coşul cu flori,

îl avem în buzunar dar parcă îl ducem pe cap,

e nobelul nostru,

masternobelul nostru cel de fiecare zi…

 

Dar mai e loc de ură în piaţa globală, în pizza globală,

acolo se întâlneşte tsunami şi nimicitorul,

noi stăm la fel ca pruncii

la sânul de marmură al Afroditei şi ne facem de marmură, de piatră şi vorbim…

 

Până la urmă cineva o să zică o vorbă: ...şi va fi ziua dintâi…

 

Constantin Stancu

 

 

Vizualizări: 26

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor