e primăvară dar sunt oarbă

de când ai plecat magnolia a mai murit o dată
am încetat să-mi mai socotesc anii
după numărul petalelor care au căzut peste amintirea ta,
să-ţi marchez absenţa cu cercuri adânci
în trunchiul copacului pe care-l îmbrăţisez în locul tău,
să-ţi sorb absenţa ca pe o otravă
care aştept să mă vindece definitiv de tine

în faţa bibliotecii bacovia numără paşii care pleacă
eu pe cei care vin
şi e o cursă pe care nu o câştig niciodată
pentru că-mi lipseşte răbdarea statuii din piatră
iar tu vii din ce în ce mai rar în mine
e atît de mult dor că am început să mă rog
dă-mi doamne răbdare, dar imediat,
ca timpul să treacă, pur si simpu, ca o bătaie de pleoape,
să fie mereu azi
şi azi să fie ziua în care esti lângă mine

dumnezeu a clipit ştrengăreşte
pletele mi-au devenit un drum de fier
iată, sunt un tren cu toate geamurile luminate
şi un singur călător
peste un deal, o vale, încă un deal şi apoi o câmpie
port după mine toate amintirile cu noi doi
în timp ce tu dormi
pe partea fără vise a dormitorului tău albastru
învelit în aşteptările mele

Vizualizări: 58

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor