E puțin mai liniște decât înainte
Pe strada Rosei
A răsărit o lună mai mică decât un gândac iar vis-a-vis la spălatorie a venit
O mașină
Care așteaptă să fie spălată deși e atît de ciudat
Să vezi că noaptea oamenii pleacă singuri din casele lor

în mașină nu e nimeni și rosa știe asta

Dar de fapt în ea plânge un copil
Cu ochii gri
În hăinuța lui gri și un fes gri un copil care de altfel
E liniștit doar că acum se simte singur
Lipsit de apărare
În fața volanului îmbrăcat în piele gri

Și stă așa cu obrazul lipit
De pielea scaunului din când în când își agață privirea de
Ursulețul de pluș spânzurat de oglindă
Care încă se clatină ca un pendul și privirea lui se fixează

Iar Rosa, ciudat, aude plânsetul lui
Vede în geamul albastru
Magazinele de peste drum
Globurile toate
Chestiile care sclipesc fantomatic
Mica lui inimioară în sinusoidă

*

Și e puțin mai liniște decât înainte când mașina
Pleacă /

aceea este mașina în care Rosa și-a lăsat poșeta
Pantofii și rochia

Și acela este tramvaiul care îi blochează Rosei privirea
în tramvai este toată povestea
Copilăria Rosei care desparte acum drumul în două/

*

Și aceea este Rosa care are o inimă brutală ce bate brusc mai repede
În timp ce mașina merge mai repede/ aceea este rosa care pleacă cu mașina

în ea nu este nimeni sau așa crede rosa
Pentru că din spate aude glasul copilului care o întreabă

acum mergem acasă?



și
Rosa știe că acum e momentul să se izbească
și ea și copilul să ajungă dintr-o mișcare
acolo

Vizualizări: 135

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Daniela Diaconu pe Februarie 13, 2013 la 12:35pm

multumesc, da, cam asa ceva, cred:)

Comentariu publicat de Adrian Scrimint pe Februarie 11, 2013 la 1:52pm

Singurătate, nesiguranţă, o tendinţă spre un loc mai bun... Parcă Rosa ar fi o umbră tipică a omului cotidian, caută ca un ultim refugiu evadarea spre o lume mai bună, până când universul i se aşează şi o sfătuieşte cum să acţioneze ca să îşi vadă lumea opacă într-o altă manieră...

Comentariu publicat de Daniela Diaconu pe Februarie 9, 2013 la 8:49am

multumesc  pentru apreciere, Adina Daniela. Mă bucur că poemul meu te-a indemnat la reflectie. 

Comentariu publicat de Adina Daniela Dumitrescu pe Februarie 7, 2013 la 8:01pm

  Puţin ciudat pentru o Rosă-rosa să găsească tocmai ea şi tocmai casa, ultima casă, când de fapt rosele ar trebui să însoţească toate drumurile deschise înspre casele de aici, sezonierele case ale prezentului şi viitorului apropiat. Poate găsi drumul spre „acasă”, în ceruri, numai o rosă hibrid din cala albă aşezată pe coroana din frunze de Mahonia, alias laur, dar poezia o înţelege fiecare în felul lui. Fie-ţi strădaniile încununate cu lauri! Apreciez sincer.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor