Cutreieră fără odihnă prin hăţişuri,
unde fiare feroce îşi ling rana;
curajos răscoleşte a lor ascunzişuri,
fiindcă rostul pădurii e poiana.

Nu te lega de lucruri, de timp şi de oameni,
înşelătorului viclean nu-i fă jocul;
nu rândui, încercând cu stânca să sameni,
fiindcă rostul ordinii este focul.

Ascultă cum în trunchiuri de fagi urcă marea
şi vezi cum întregul e una cu partea;
acceptă că toate se-ntâlnesc, cum uitarea,
fiindcă rostul lui Unu este moartea.

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor