Rugă de seară

[ica matei]

Doamne,

nimic nu aș vrea să-ți mai cer,

când azi, nimic nu mai am să-i ofer,

când numai eu port toată vina-

am plecat și fără să vreau,

am stins

în drumul lui lumina.

 

I-am lăsat doar iubirea

să-i fie povară,

să-l însoțească în ceasuri spre seară,

pașii să-i rătăcească

singuri spre vineri,

fără tovarăș

prin anii lui tineri.

 

Mă căiesc, Doamne

și ochii tristețe îmi plâng,

durerea mă arde

în dreptul sânului stâng

și chinul mi-e trăire de noapte și zi,

credeam c-a uitat

și nimic nu  mai poate fi…

 

Știu, Doamne,

nu poți lui să mă dai,

cum nu poți să ne primești pe toți în rai,

de aceea, pentru el,

mă-ncumet să îți cer:

lasă-i lumină într-o fărâmă de cer

și ia-i, în anii ce vin,

o parte, măcar o parte din chin,

așează-i, acum când coboară

peste toate-nserarea,

așează-i, Doamne, pe gânduri

uitarea…

[ica matei]

Poate ma va asculta cineva, acolo sus...

Multumesc, Nutzu.

[Ioan Grigoraș]

...ruga ta a vibrat pe strunele sensibila ale sufletului...

[ica matei]

Multumesc, Ioana.

Mai treci...

[zadic ioana]

Semn de trecere. Frumos.