poezie, proză, muzică, arte plastice, foto, video, evenimente
Doamne,
nimic nu aș vrea să-ți mai cer,
când azi, nimic nu mai am să-i ofer,
când numai eu port toată vina-
am plecat și fără să vreau,
am stins
în drumul lui lumina.
I-am lăsat doar iubirea
să-i fie povară,
să-l însoțească în ceasuri spre seară,
pașii să-i rătăcească
singuri spre vineri,
fără tovarăș
prin anii lui tineri.
Mă căiesc, Doamne
și ochii tristețe îmi plâng,
durerea mă arde
în dreptul sânului stâng
și chinul mi-e trăire de noapte și zi,
credeam c-a uitat
și nimic nu mai poate fi…
Știu, Doamne,
nu poți lui să mă dai,
cum nu poți să ne primești pe toți în rai,
de aceea, pentru el,
mă-ncumet să îți cer:
lasă-i lumină într-o fărâmă de cer
și ia-i, în anii ce vin,
o parte, măcar o parte din chin,
așează-i, acum când coboară
peste toate-nserarea,
așează-i, Doamne, pe gânduri
uitarea…
Adaugă un comentariu
Poate ma va asculta cineva, acolo sus...
Multumesc, Nutzu.
...ruga ta a vibrat pe strunele sensibila ale sufletului...
Multumesc, Ioana.
Mai treci...
Semn de trecere. Frumos.
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !
Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria