lui EliLu, cu prietenie!

Nu împuşca pasărea care ciripeşte,
Poate-şi cântă singurătatea.
Şi nu alerga după visul care se risipeşte,
Te împiedică brutal, realitatea.

Şi nu strivi un rod înmugurit,
Căci te blestemă fructul.
Şi floarea care n-a-nflorit,
Va plânge chiar, şi vântul.

Şi bâjbâim, cătând ca orbi-n viaţă,
Un rai sau iad fără de lacrimi.
Uitând că totu-atârnă de o aţă,
Şi fericiţi suntem, dar plini de… patimi.

Nimic nu ne încântă ochiul,
Şi am uitat să mai zâmbim.
Vrăjiţi de bani, ca de-a ghiocul,
O floare, nici că mai privim.

Ar fi-n zadar, ca să vă rog,
O clipă-n loc să vă opriţi.
Şi să priviţi cu mintea, fără drog,
Un fluture, de ură voi, să nu mai fiţi orbiţi.

Dar, alergăm către... nimic,
Şi strângem bani, pentru... nimic,
Şi la final, ne-alegem cu... nimic,
Când toţi plecăm, spre-acel... nimic…

Vizualizări: 71

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Iulie 21, 2012 la 6:24pm

Mulţumesc mult pentru "Rugăminte zadarnică"!!! O seară minunată, Eli L.

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Iunie 26, 2012 la 8:15pm

Înţelept şi frumos ca de obicei!!! Totul dar totul atârnă de o aţă!!! Mulţumesc!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor