aş săruta toţi macii de dorul gurii tale

şi-aş reînverzi în fiecare zi,

mi-aş face câmpul genunchilor altarea,

şi m-aş ruga să te aducă în câmpii!

atât îmi e de dor să te iveşti din grâne,

şi să-mi şopteşti sărută-mă, sărută-mă şi-atât,

apoi să te topeşti cum trupul unei zâne,

purtând spre amintire sărutul meu la gât!

să plâng uitat aşa, la margine de câmpuri,

nemângâiat decât de vântul rătăcit,

într-un suspin să-ţi spun, lumina mea,

lumina mea, văpaia mea din gânduri...

cât mi-am dorit, cât am visat, cât te-am iubit,

cât m-am rugat, cât am crezut...

şi visul s-a-mplinit!

Vizualizări: 142

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ninel Vrânceanu pe Martie 22, 2016 la 11:50am

Domnule Apetroae,

Popasul Dvs., mă onorează, iar comenteriul mă înalţă!

Felicitările sunt deja un semn divin, un mare dar!

Vă mulţumesc!

Cu respect şi sinceritate, 

                            

Comentariu publicat de Gheorghe Apetroae - Sibiu pe Martie 20, 2016 la 12:11am

Un text poetic bine construit cu o structură panteistică, încărcat de lirism şi imagini cu revărsări apollinice, sufficient de estetizat! Felicitări! Gheorghe Apetroae, Sibiu

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor