Imbratisez dulcele delir al mintii mele si ti-l dedic tie femeie, mai presus de cuvinte, mai presus de simtire, mai presus de ratiune, mai presus de fiinta mea suprema. Sa te cant in arii cat mai inalte... de-ai putea tu canticul sa mi-l asculti! Exalta-ma pe cele mai inalte note! Tu pacatul meu ce-n tine ma aflu si te aflii... Ah femeia bat-o vina, caci prin vene-ti curge cu a ei gingasie, cu a ei unica esenta!

            Oh femeie! Priveste ast biet sarman, oblojit al sortii... indura-te de mine obraznica necrutatoare, de asta inima bolnava in care-ti semeni slove dintre cele mai alese! Nebun al vietii cu sensuri multiple, dar mai simplu de atat... sunt nebunul tau!

            Ochii-ti sclipesc de-a focului dorinta ce ma-mbie cu ardoare sa te am, da te posed nebun, parsiv...  Oare ai putea tu sa-mi definesti Totul? Se-nteleg atat de putine, dar se simt atat de multe intr-un simplu cuvant...

            In aste pagini albe, randuri goale incerc a te cladi ca un artist cu cel mai ascutit creion... atent la detalii, cu gandul la tine, creionandu-te doar din idei, vazandu-te pe tine. Poate da un simplu muritor Totul? Ce e mai presus de sine? Pe ce coarda a necunoscutului m-ai impins tu  a pasi?

Calca-n umbra pasilor mei odat’ cu mine, privind in cioburi magnifica miscare... reinvie viata-n mine, daruieste-te pe tine!

Ma inclin in fata mintii tale ce m-a imbatat cu a ei perversitate, mainii ce mi-a atins aparte trupul, dansului tau continuu si neostenit de viata, aromei tale ce mistic m-a cuprins... a gustului tau ce nu-l voi mai regasi nicicand!

Sarpe mincinos cu unduiri ca valurile marii du-ma acolo unde tu esti Intreaga, sa ma pierd in tine plinaciune, du-ma acolo unde... n-a fost nimeni... arata-te dincolo de jocuri, sa te vad pe tine goala, fara de cuvinte, sa te surprind cu propria-mi cantare...       

Tarfa a graiului meschin nu-mi vinde iluzii desarte... nu ma innebuni... nu ma  face sa nu mai fiu cel care sunt! Fii amanta mea!

Suntem fum, iar apoi devenim scrum, suntem foc... devenim vant... tu dulce pierdere neregasita!

Iti blestem sarutul a nu stiu cata oara, in limba-ti ascutita m-am taiat, si umila-mi soarta de a nu te fi putut uita! Ironie a vietii cusuta cu ata alba... gura-mi pecetlui si sufletu-mi schimba!

Carne a trupului, himera a netalmacitului pacat, facut-ai tu din mine-un desfranat! Esti ce n-a fost nimeni si ce nimeni nu va fi, dar bucuria mea va fi de a fi fost singurul care te-a putut vedea, care ti-a sorbit setos esenta, care te-a patruns mai presus de insusi patrunsul...

De ce am trai o viata a temerilor, de ce m-as asemui cu restul? Ridica-te deasupra conditiei de om simplu! Prefer o viata fara temeri, traita cu pasiune, desi toti stim ca pasiunea mistuie si arde... Inclin paharul vietii: pentru o viata a pasiunii, pentru o pasiune a vietii!

Risca-ma, pariaza-ma la zaruri si castiga-ma!



Vizualizări: 153

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor