despre lăsarea nopţilor în femeie, când liniştea

se repetă ca o mamă care naşte acelaşi

copil

cu toţi bărbaţii în care şi-a văzut drumul neclar

şi acoperit ca o rochie peste care vine pielea

să cauterizeze.

 

Cândva s-a petrecut o goliciune şi i se spunea dragoste

ne lăsam ochii nesupravegheaţi

şi puneam întrebări neutre.

Vizualizări: 108

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Dominique Iordache pe Noiembrie 13, 2013 la 11:25am

Un feminin care poate să cuprindă zbatere și ardere mocnită, tăcere și tragismul unui sublim redimensionat. Frumos redat liric, felicitari, Antonia!

Comentariu publicat de Zavalic Antonia pe Noiembrie 12, 2013 la 6:52pm
Lucian, mulţumesc fiindcă ai privit adânc în textul meu ca la un tablou în care se face disecţie pe suflet. Nu te-ai înşelat, trecătorul care se opreşte nu se înşală niciodată ci doar se lasă sedus. Mă bucur fiindcă te-ai oprit şi ai privit. Cu recunoştinţă şi apreciere.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor