(În memoria lui Sergiu Nicolaescu)

În miezul iernii, s-a mai stins în lume o stea
dintre cele care au strălucit şi-n sufletul meu,
lumina ei, plutind asemeni unui fulg de nea,
s-a aşezat în palma deschisă a lui Dumnezeu.

Sufletul mi-e plin de tristeţe, dar nu plânge,
visele mi-au rămas cu bucurii împodobite,
iar prădătorul timp nu le poate nici distruge,
nici fura, căci le-am închis în tainiţe dosite.

În lumea asta toţi suntem doar simpli trecători
şi chiar dacă devenim praf în universul infinit

Vizualizări: 30

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor