SĂ ANALIZĂM CU DISCERNĂMÂNT CE A SPUS MARELE COMPOZITOR GEORGE ENESCU

O afirmaţie lipsită de logică a lui George Enescu: "Doina noastră nu este decât un amestec de motive arabe, ruse şi ungureşti"

Am citit pe Altmarius un articol foarte interesant, preluat din Historia.ro, și semnat de Cosmin Zamfirache, articol din care am aflat că, în anii 1912 și 1914, George Enescu a acordat două interviuri,  unul pentru revista „Flacăra” din București, celălalt pentru ziarul „Știrea” din Botoșani. Interviurile cuprind opiniile marelui compozitor despre muzica naţională, opinii care au scandalizat în aşa măsură încât publicarea lor a fost amânată cu 15 ani.

 

Iată ce a răspuns George Enescu reporterului de la Flacăra la întrebarea dacă noi, românii, avem sau nu muzică națională: Nu se poate susţine că muzica noastră populară are un caracter bine definit naţional. Însă doina noastră nu este decât un amestec de motive arabe, ruse şi ungureşti”. Reporterul de la „Flacăra” a relatat mai târziu că George Enescu a exemplicat practic cele afirmate: „Domnul Enescu mi-a spus: Să-ţi dau o dovadă? Şi domnul Enescu prinse a intona o arie naţională. Ştii ce-i asta? mă întrebă, după un scurt răstimp.Un cântec naţional, i-am răspuns.Te-nşeli, este o arie arabă, mi-a răspuns imediat compozitorul. Intonă apoi câteva măsuri din alt cântec, care părea tot românesc. Tot arab şi ăsta? Mă grăbesc să-ntreb. Nu! Ăsta e grecesc. S-a întâmplat cu muzica noastră naţională ceea ce s-a întâmplat şi cu fiinţa noastră etnică. După cum sângele nostru este un amestec din toate soiurile de neamuri care au trecut prin această parte a Europei, tot aşa şi muzica noastră naţională a păstrat accente, răsunete, influenţe din cântecele acelor popoare. De aceea cântecele noastre naţionale au o bază orientală. A adăugat domnul Enescu”.

 

În interviul din 1914 (luat de profesorul botoșănean Tiberiu Crudu pentru ziarul „Știrea”, George Enescu a întărit cele declarate în 1912, afirmând că muzica românească este o „muzică compozită făcută de elemente orientale, ungureşti şi ruseşti, fuziune care dă ceva original… Doina noastră are caracter definitiv oriental şi răspunde cu totul prin tristeţea ei, melancoliei noastre native, de aceea am şi adoptat-o în aşa fel încât pare copila noastră”.

 

Fără a ne inflama inutil pentru franchețea demolatoare a marelui compozitor, dar și fără a ne lăsa striviți de autoritatea sa în materie de muzică, îndrăznesc să observ că George Enescu a pus carul înaintea boilor, aplicând o logică răsturnată. Declarațiile sale sunt judicioase doar la nivel de observație, nu și la nivel de concluzii. În această privință ele sunt superficiale și scandaloase. Adică e adevărat că muzica românească pare o mixtură de ritmuri orientale, ungurești și rusești, dar nu pentru că această muzică ar fi rezultatul celor amintite, ci pentru că acele popoare au preluat câte ceva din muzica noastră. Iar acele „ceva”-uri, elementele preluate de alte popoare de la noi, au devenit elemente specifice ale melosului popoarelor respective. Demonstrația este ușor de făcut dacă acceptăm că muzica românească este continuatoare, ca parte componentă, a culturii muzicale tracice. Cât despre personalitatea acestei muzici străvechi, putem să-i acordăm oarecare credit by NextCoup\\\0022 ""> și lui Strabon din Amesia (60 î.H.-21 d.H.) care, în Geografia sa, scria următoarele: „Muzica întreagă, privită atât ca melodie, cât şi ca ritm şi cuprinzând şi instrumentele, e socotită ca fiind de origine tracă şi asiatică. Aceasta se vede şi din locurile unde muzele sunt cu deosebire cinstite. Într-adevăr, în vechime, Pieria, Olimpul, Pimpla, Leiberthros erau localităţi şi munţi ai tracilor, pe câtă vreme acum pe acestea le stăpânesc macedonenii. Heliconul a fost închinat muzelor de către tracii care locuiau în Beoţia şi care au consacrat nimfelor peştera lui Leiberthros. Se spune că cei care s-au ocupat în vechime cu muzica - Orfeu, Musaios şi Thamiris - sunt traci. Şi numele Eumolp (personaj trac al cărui nume se traduce «cel care cântă bine») tot de la traci vine”. 

 

Nu cred să nu fi moștenit nimic din excelența muzicală a tracilor, care l-au dat lumii pe Orfeu (simbolul universal al muzicii esențiale), preluînd, în schimb, doar de la alții, „accente, răsunete, influenţe din cântecele acelor popoare”. Nu cred că „doina noastră nu este decât un amestec de motive arabe, ruse şi ungureşti”, chiar dacă aceste afirmații au fost făcute de muzicianul genial care a fost George Enescu. Nu cred că Doina este de import iar Dorul, coform aceluiași George Enescu, este original și autohton când, se știe, Doina este expresia muzicală cea mai cuprinzătoare a Dorului. Căci, iată ce spune autorul Rapsodiei Române (în interviul din 1912 din „Flacăra”) despre inefabilul Dor: „E foarte greu de desluşit această originalitate. Este tristeţea chiar în veselie. Sentimentul acesta este inspirat de văile şi dealurile noastre, de culoarea deosebită a cerului nostru, de gândurile care apasă şi fac în acelaşi timp să se nască în noi un dor ce nu se poate lămuri bine. Un străin care-mi este prieten, auzindu-mă odată executând o bucată a mea, mi-a spus: în această compoziţie este parcă ceva ce nu se poate îndeplini. Dorul, îmi pare singura caracteristică orginală a cântecelor româneşti”.

 

În concluzie, mi se pare mult mai plauzibil ca o cultură muzicală bogată, unitară și de „top”, cum era cea tracică în antichitate (cultură de la care nu făceau excepție nici tracii hiperboreeni de pe teritoriul României de azi) să fi alimentat muzica altor popoare care au venit în contact cu ea, decât ca muzica românească (moștenitoare, totuși, a muzicii strămoșilor ei, tracii) să-și fi creat identitatea doar din elemente disparate ale muzicii altor popoare, dintre care unele erau migratoare (ungurii și rușii) iar cu altele nici nu a avut contact direct (arabii). Este, cum spuneam, împotriva logicii istorice, dar și împotriva logicii în general.

 

P.S. Sau, ca să fiu mai ponderat: faptul că Doina - și muzica românească în general - e alcătuită din elemente care se regăsesc în muzica altora, nu înseamnă neapărat că noi le-am luat de la ei. Poate însemna și că ei le-au luat de la noi. Nu?

 

Citește și: Lira Tracă, de la "cobzarul" Orfeu la Tudor Gheorghe şi Ion Creţeanu

_____________________________________________

 

Vizualizări: 13

Cuvinte cheie : Doina, Doina noastră nu este decât un amestec de motive arabe, ruse şi ung..., Dorul, George Enescu, Miron Manega, O afirmaţie lipsită de logică a lui George Enescu, certitudinea.ro, ortodox

Îmi place

Membri cărora le place: 1

Partajare

Comentariu publicat de altmariusconcurs cu 1 oră în urmă

Se pare ca nici la nivele intelectuale mai inalte nu s-a inteles faptul ca Europa Centrala (si Europa, in genere) este un 'mixtum compositum", in care orice particularizare (acela este romanesc, acela este unguresc, rusesc, sau turcesc) este sortit esecului. Bela Bartok este un compozitor maghiar care a preluat masiv in muzica sa elemente romanesti din Ardeal, si exemplele pot continua la mesfirsit. Aici este un aspect al Unitatii Europei, nu in politica!

Comentariu publicat de VOICAN MARIN cu 1 secundă în urmă

Câteva pasaje din „DOINA DE JALE, GHEORGHE ZAMFIR PREAM[RIND EP EMINESCU”

E destul de greu, dacă nu riscant a contrazice pe marele compozitor George Enescu, dar vin cu câteva ideii care m-au călăuzit în a afirma despre creația populară că:

            Ascultând „Doina de jale” las aleanul să mă fure prin codrii umbroşi, cobor în poiene smălţuite de razele reginei nopţii, ies în câmpie şi-i văd pe harnicii ţărani cum brăzdează pământul sub care aruncă sămânţă roditoare pentru pâinea noastră cea de toate zilele. Din depărtare se aude ciripitul păsărelelor care aduc dor nesecat al celui ce trudeşte să se înfrăţească pentru vecie cu natura, să cânte în răsărit de soare melodii de suflet.

„Doina, creaţie magnifică a poporului român („Doina zic, doina suspin, tot cu doina mă mai ţin...”), izvorâtă din patimă şi dor nestins, iubire, speranţă, rugă, deznădejde, bocet disperat, credinţă în nemurirea sufletului, alean şi mângâiere pentru părinţii care-şi trimit fiii la război; chemare către divinitate să-i aducă pe cei ce au plecat în lumea umbrelor; renunţare la cele pământeşti, care-s lucruri deşarte) dar, în acelaşi timp, doina este şi prietena nedespărţită a eroului popular, haiducul din poveştile nemuritoare pe care le ascultam, toamna târziu, de la rapsozii vestiţi ai satului, când stăteam la dogoarea focului (de sub cazanul de ţuică) şi coceam porumbi cu lapte.

Copil fiind, priveam extaziat bolta necuprinsă a cerului care-şi aprindea candelabrele sfinţite peste satul patriarhal, şi-mi ziceam în gând, minunându-mă: „Mare şi puternic eşti Dumnezeul meu!”. Apoi reveneam la firul poveştilor, atent să nu care cumva să-mi scape vreun amănunt din ceea ce făceau eroii, căci de cele mai multe ori îi însoţeam pe dragii mei haiduci: Iancu Jianu, Pintea Viteazul, Gruia lui Novac Şomanu, Toma Alimoş..., luptători neînfricaţi pentru libertate şi neatârnarea neamului, care trăiau cu doina în suflet şi vorbeau cu ea prin sunet înduioşetor de fluier, caval, nai, frunză de păr, solz de peşte... în zile şi nopţi de restrişte.

            Doină, doină... cântec dulce, plămădită din lacrimă de om necăjit, din sfâşietoarea jale a mamei (cea mai iubită fiinţă de pe pământ) rămasă fără bărbat şi, de multe ori, părăsită de copii; oftat tânguitor de fată îndrăgostită, murmur de izvor răcoritor ce-şi poartă undele pe sub umbra arinilor când soarele dogoreşte pământul, căci seceta nemiloasă a lăsat tristeţe în inimile truditorilor ogorului (care se simt sărăciţi şi neajutoraţi); ori este auzită cum cântă, în seri lungi de toamnă, acompaniată de vântul nostalgic care suflă peste câmpurile dezgolite anunţând: „Frunzuliţă de-avrămeasă,/ Dragi haiduci, iarna se lasă...,/ E timpul, mergeţi pe-acasă!/ Noi am merge, Drag ne este de copii şi de neveste,/ De părinţi, surori şi fraţi,/ Dar ne-aşteaptă înarmaţi,/ Liftele păgânilor,/ duşmanii românilor”.

Adaugă un comentariu

Top of Form

 

Click to Insert: | more

Urmează – Sunt anunţat prin e-mail când utilizatorii adaugă comentarii

Bottom of Form

 

Vizualizări: 79

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor