- Mă joc prin părul tău, când despletită,

Stând pe sofa mă-ndemni să te sărut

Sau îmi zâmbești, gingașă Afrodită,

Să-nchizi acele răni ce m-au durut.

 

Iar când mă lași să gust dintr-o petală

O cupă de nectar, mi-atât de dor,

Îngerul meu, şi-mi spun că nu-i reală

Iubirea ce-o trăiesc... Pare un zbor

 

Ameţitor, în orişice secundă

La sânul tău refugiul mi-l găsesc,

O sferă mică, înflorind rotundă,

Sub mâna ce-o atinge nebunesc.

 

- Mă joc desculţă-n roua dimineţii,

Pe tălpi port încă urme de sărut

Din nopţile de strajă ale vieţii,

Din zorii unui tandru început.

 

Te urmăresc prin gene de lumină

Când stărui pe retina unui vis

Şi suntem doi lăstari dintr-o tulpină

Ce urcă pân’ la Edenul promis.

 

Mi-ai desprimăvărat fiinţa toată,

Atingerile tale m-au vrăjit

Şi rănile ce m-au durut odată

S-au vindecat, acum am înflorit.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Aprilie 20, 2015 la 11:35am

Grazie, Aurelia...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor