„Să ne trăieşti întru mulţi ani, Măria Ta!!”


„Să ne trăieşti întru mulţi ani, Măria Ta!!”

 

Cred că aveam vreo 7-8 ani, nu mai mult şi-mi amintesc cum bunicul, de 10 mai, 25 octombrie şi 8 noiembrie (aceste date mi s-au întipărit în memorie pentru că el le încercuia, an de an, cu roşu pe calendarul creştin-ortodox lipit pe perete, sub icoana cu candelă), punea la fotografia în „sepia” a Regelui (care îl înfăţişa pe Majestatea Sa, Regele Mihai I, tînăr, costumat în uniformă militară de gală, fotografie înrămată şi aşezată la loc de cinste, lîngă icoana a cărei flăcăruie nu se stingea niciodată) o mică eşarfă tricoloră, în fiecare an, alta... Apoi, lua o poziţie marţială şi, pus la şapte ace, îmbrăcat fiind cu hainele lui de sărbătoare cele mai bune, spilcuit, proaspăt bărbierit şi pomădat, avînd în mînă un pahar de cristal cu picior, plin pe jumătate cu un vin gălbui („Busuioacă de Bohotin”, aveam să aflu eu mult mai tîrziu, de la bunica, un vin care-l costa bani grei şi pe care îl bea doar el, la prilejuri deosebite) şi, cu faţa către fotografia lui Vodă, zicea cu glas tunător: „Să ne trăieşti întru mulţi ani, Măria Ta!” Apoi, dintr-o răsuflare, golea paharul ăla cu vin. Eu stăteam smirnă lîngă el, abia răsuflînd, în poziţie de „drepţi”, cu mîinile lipite la o vipuşcă imaginară a pantalonilor (îmbrăcat „cuviincios” şi instruit de însuşi bunicul) şi îl priveam de jos în sus, emoţionat la culme. Odată ceremonialul încheiat, bunicul îşi aprindea o ţigară din foiţă, pe care şi-o răsucea singur dintr-un tutun blond, aromat (pe care-l ţinea într-o tabacheră de argint) şi, învăluit în nori groşi de fum albăstrui-parfumat, îmi spunea poveşti fabuloase cu regi şi voievozi, începind cu Burebista şi terminînd cu Regele Mihai I (care poveşti, dacă mă gîndesc eu bine acum, cred că erau „adaptate” de el pentru a le înţelege eu).

© Bogdan Toma

Continuarea pe http://cuvinte-sunete-imagini.blogspot.com/2011/10/sa-ne-traiesti-i...

Vizualizări: 718

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Cimborovici Teodoreanu Eugenia pe Octombrie 31, 2011 la 8:30pm

 

    Au fost odată doi mari Regi ai României, Carol I - ctitor al României moderne şi Ferdinand Întregitorul neamului românesc, care s-au sacrificat pentru noua lor Patrie, doi nemţi înţelepţi şi cu credinţă care au ales să devină români ortodocşi pentru a-şi îndeplini misiunea pe care le-a dat-o Dumnezeu! Datorită sacrificiului lor şi al sutelor de mii de ofiţeri şi ostaşi români, sacrificiu plăcut lui Dumnezeu, s-a putut înfăptui Marea Unire de la 1918.Apoi a urmat un şir de minciuni şi laşităţi în politica de stat, tare neplăcute lui Dumnezeu, care au adus România în pragul dezastrului după numai 22 de ani.Dar poporul român n-a uitat de Dumnezeu şi de sacrificiile celor doi mari monarhi şi a salvat din nou România prin sacrificiul Armatei sale de elită în frunte cu mareşalii, generalii şi ofiţerii săi care şi-au respectat jurământul în faţa lui Dumnezeu în cer şi a Regelui pe pământ.Sute de mii de militari au mers cu seninătate la moarte luptând, şi pentru Europa, cu antichristul roşu la Est şi apoi cu antichristul brun la Vest.Atunci Dumnezeu a îndrăgit din nou jertfa acestui popor român şi L-a salvat de la pieire dar i-a pus credinţa la mare încercare îngăduind să treacă prin noaptea comunistă.

Cu îngăduinţa lui Dumnezeu Societatea malefică comunistă s-a prăbuşit dar rămăşiţele ei spirituale au rămas în conştiinţele multor români şi europeni.

Oare câte sacrificii sunt necesare ca Dumnezeu să îngăduie să revenim la evoluţia economică şi culturală (nu politică) normală, firească din anii 1938-1939? Este evident că, analizând istoria Regatului România, pentru curăţirea morală a societăţii noastre de azi trebuie să fim pregătiţi de jertfe mai mari decât cele cunoscute din istoria ultimului secol, începând cu noi şi cu conducătorii nostrii (cu credinţă în Dumnezeu)  în viaţă.Dacă nu vom înţelege că pacea, unitatea şi fericirea unei naţii nu se pot obţine fără luptă pentru dreptate, adevăr, demnitate, onoare şi libertatea tuturor românilor - mai ales a celor aflaţi încă sub ocupaţie prigoniţi şi persecutaţi.Şi evident, în această luptă vor fi numeroase jertfe plăcute lui Dumnezeu.Se pune întrebarea dacă noi românii suntem pregătiţi sufleteşte, avem în adevăr credinţa necesară pentru a ne sacrifica la nevoie pentru libertatea şi demnitatea poporului nostru? Oricum primul exemplu trebuie să-l dea Casa Regală şi oamenii politici care ne conduc!

Lt.col.Alexandru Teodoreanu 

Comentariu publicat de Bogdan Toma pe Octombrie 30, 2011 la 11:35am

Oare cîţi dintre români își mai aduc aminte de „Imnul Regal Român” și cǎ, în anul 1881, cu prilejul încoronării Regelui Carol I, poetul Vasile Alecsandri a scris textul lui? Imnul s-a intonat (melodia, „Marș triumfal și primirea steagului și a Măriei-Sale Prințul Domnitor", aparţinînd lui Eduard Hűbsch), în mod oficial, pentru prima dată în România în anul1884, la ceremonia încoronǎrii Regelui Carol I.? Din pǎcate, extrem de puţini, dle Lǎzǎrescu… Vǎ mulţumesc pentru versuri! (http://www.youtube.com/watch?v=P_9zr2Xxcs0&feature=related)

Comentariu publicat de Bogdan Toma pe Octombrie 30, 2011 la 11:19am

Vǎ mulţumesc pentru cuvintele sensibile, stimatǎ doamnǎ Livvia Ciperca. Așa sǎ ne ajute Dumnezeu! Sǎ aveţi o zi la fel de frumoasǎ...

Comentariu publicat de Elena Zamfir pe Octombrie 29, 2011 la 5:10pm

Eu am sa spun: ,,Să ne trăieşti întru mulţi ani,Bunicule!”,el este personajul care m-a impresionat din aceasta aducere aminte si care l-a impresionat pentru o viata pe nepotul sau.

Probabil avem conducatorii pe care ii meritam. Pentru oameni ca ,,bunicul'' conducatori ca regele, pentru noi...oameni gasiti in oul kinder, gen d-ul Emil Boc si nu ma refer la inaltimea dumnealui.

Felicitari domnule Bogdan Toma,pentru ca ne aduceti aminte ca au existat si alte vremuri si alti oameni in Romania.

Comentariu publicat de Marina Stefan Zoltan pe Octombrie 28, 2011 la 10:36pm

De la sublim la...

A nu se povesti nepoţilor. Sau, totusi, da?

Comentariu publicat de Lucretia Berzintu pe Octombrie 28, 2011 la 7:17pm
Să ne trăiești mulți ani și buni, Majestatea Voastră!
Comentariu publicat de ANGELA BACIU pe Octombrie 28, 2011 la 7:09pm
Sa ne traiesti multi ani, Majestate!
Comentariu publicat de caterina scarlet pe Octombrie 28, 2011 la 6:45pm
să ne trăiești și tu să ne mai povestești despre bunici și vremuri așezate potrivit în făgașul lor că acuma parcă toți sunt veniți de pe altă planetă, de nici unde, fără tradiții și fără întoarceri de bună aducere aminte.bunicul meu a murit de foame la Râmnicu Sărat  și  a fost lăsat să vină acasă la Brăila într-un fel de permisie. Îmi amintesc cum m-a luat pe un genunchi și m-a ținut așa câteva minute .eu am crezul că mă leagănă dar după nu foarte mulți ani mi-am dat singură seama că ăla nu era legănat ci tremurat, de suferință , slăbiciune și poate emoție că din ființa lui am apărut și eu pe pământ pe bunicul Îl chema Tănase Scarlet și când m-am hotărât să-mi iau un nume literar am considerat că doar așa îl pot cinsti, ducându-i numele mai departe.de Măria-Sa mă bucur că a apucat să vadă că țara, oamenii nu l-au uitat și mai așteaptă o revenire a timpurilor de glorie autentică.
Comentariu publicat de IUGA NICOLAE pe Octombrie 27, 2011 la 4:50pm
                    FABULOASA ATMOSFERA, PROPICE A DEZVOLTA UN VLASTAR TANAR CARE CU ACESTE DATE INSUSITE PUTEA PASI IN VIATA, AVAND UN FUNDAMENT CA DE BETON. CU TINERI FUNDAMENTATI EMOTIONAL SI CULTURAL SI PATRIOTIC PE NISIP NU VOM RAZBATE PRIN VIFORELE VIITORULUI. Ori sapam fundatia mai adanc, pana ajungem la sol stabil, ori ne-a venit timpul sa disparem din istorie. Si e pacat pentru ca noi n-am fost nici imperiul roman nici cel german nici cel sovietic si nici macar cel francez. Cand ne-am rugat ca de Dumnezeu de familia de Hohenzolern de Sigmaringen sa accepte sa fie pusi domnitori in Tarile Romane, am fost fericiti ca au acceptat, desi refuzasera deja doi maresali sau pairi ai Frantei, intrebati, imbiati fiind de Napoleon al lll-lea, la rugamintile si insistentele lui Bratianu & comp, , iar acum le aratam (din nou) cat gresisera de mult ca nu refuzasera si ei si sa ne lase dracului, in fetida noastra balta levantino- bizantino-fanarioto-orientala.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor