Sângeram o lumină palidă de moarte sub piele

 Vedeam cum îţi urcă tandru pe pulpe alcooluri tari
pe piept îţi strălucea minciuna ca un puf de păpădie
a mai rămas doar un contur de buze străine ca o rană
care-mi frigea carnea privirii bolnave
şi ura ne desprindea violent de pe oase
dimineaţa din noi în pat rămâneau două umbre înstrăinate spate în spate
tu pleci sângerând din biserica umărului meu din altarul coastelor mele
eu rămân şi plutesc fără ţintă în orb ca o barcă fără vâsle
ori prelingându-mă lichid prin orbite arse de lună.

Dintr-o singură smucire mi-am desprins de pe privire rana
am curăţat-o de praful lunii şi de lumină
apoi am pus-o la păstrat în sertarul cămăşii în carouri
sunt prea multe răni acolo îmi e greu să le număr.

E destulă  moarte strânsă în noi şi nori sfâşiaţi de păsările lunii
prin ochii stinşi intră amurgul sub pleoape ocrul strâns pentru furtună
întotdeauna mi s-a părut dragostea noastră ca un aeroport imens fără piste
şi cum spuneam sângeram o lumină palidă de moarte  sub piele.

Pe tâmpla obosită un fluture vibrează cumva cineva i-a frânt aripile lovindu-l de lună.

Vizualizări: 101

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor