Vreau să vorbesc de țara mea,
O mână de pământ sfințit
Ce mi-am lăsat fugar cinstit,
Că n-am vrut să-mi bat joc de ea.

E țara unde cinstea moare
Căci nu mai sunt părinți s-o aibă
Plecați de timp, sleiți de treabă...
Ei ce-o credeau nemuritoare.

E țara unde cartea moare
Pe rafturi de biblioteci
Între coperți de piele, reci...
Citite de bibliotecare.

E țara unde breasla moare
Cu diplome fără de școală
Și dascăli ce predau morală,
Titluri... pe bani la orișicare.

E țara unde cultul moare
Cu preoți ce cultivă luatul
Uitând pe veci binevolatul,
Avizi de plăți de-nmormântare.

E țara unde ”prostul” moare;
Cel ce-i nevinovat, victimă,
E pedepsit lipsit de vină
Iar crima-i o bună purtare.

E țara unde viața moare
În spitale transformate-n morgă
Cu medici specialiști-n vorbă
Și șpaga lor amețitoare.

E țara unde român moare
Că n-are bani nici să mai nască...
Țiganii se-nmulțesc în gașcă
Și fură ca să-și facă stare.

E țara unde unde visu-mi moare
Și m-am născut pe timp de vis,
Educat fără compromis...
Și moartea ei profund mă doare.

E țara unde totul moare
Cu pușcării drept experiență;
De n-ai partid, n-ai existență...
Hoți, delatorii au onoare.

Viața mi-aș da s-aibă progres
Țărâna ce la alții-i praf
De stea... de-un cinematograf
Unde-mi joc rol de S.O.S.!
18.11.2010

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor