SĂRBĂTORI ÎN LUMINĂ ,,CHRISTOS SE NAȘTE”, de Melania Rusu Caragioiu

SĂRBĂTORI ÎN LUMINĂ ,,CHRISTOS SE NAȘTE”

Tablou sinoptici

de Melania Rusu Caragioiu

 

M-AM ÎNTÀLNIT CU IARNA

 

M-am întàlnit cu iarna,

Cu febra sărbtorilor,

Cu gâlceava copiilor cu obraji de jar,

Am întâlnit colindătorii,

Apoi la momentul mistic am îngenunhiat puțin,

Am primit daruri de la Moș Crăciun,

Am toastat cu Moș Crăciun un pahar de limonadă, un spumos de toamnă și unul mai amărui,

Apoi am devenit un pic în voia bună

Și ne-a cuprins o explozie de veselie,

Bunicii s-au încălzit și au luat cuvântul,

Iar o altă bunică, de un secol, ne-a dat o rețetă de covrigei.

 

 

COLIND                                  

 

Cad din ceru-acoperit                                       

Fulgi de argint zimţuit

Peste mărul plin de stele

Al copilăriei mele...

 

Astăzi s-a născut un rege

Undeva, la Btleem.

S-a promis de mult... o lege;

 

,,Unde-i Pruncul ? Să-L vedem !”

 

Cântă zarea în surdină:

Trâmbiţe, îngeri, colind,

Steaua se scaldă-n lumină,

Magii se grăbesc venind...

 

Vin păstorii să se-nchine

Fiului cel din Vecie :

,,Doamne, Te primim pe Tine !

,,Voia Tatălui să fie !”   

 

 

COLIND, COLIND,

 

Colind lumea peste zări,

Colind, colind,

Peste zări şi peste mări,

Colind, colind.

Pe jos, spre Ierusalim,

Colind, colind,

Pruncul Isus să-L slăvim,

Colind, colind.

 

Iar sună şi iar răsună,

Colind, colind,

Aducând vestea cea bună,

Colind, colind.

Îngeraşii se închină,

Colind, colind,

Către a lumii lumină

Colind,colind.

 

Chiar dacă drumul e greu,

Colind, colind,

La locul sfînt Betleem,

Colind, colind,

Te caut, Isus al meu !

 Colind, colind.

IISUSE,  ȚIE  ÎȚI  ÎNCHIN  O  POEZIE

 

De mică, făptura mea a învățat de toate,

Dar n-am putut a le pătrunde sensul, poate

Necunoscându-Te îndeajuns pe Tine,

Nediscernând prea clar ce este rău sau bine...

Încet, încet, când pomul mic se face mare

Prin șovăiri, prin întuneric, iată, apare

Un gând de pioșenie, un licăr de lumină

Ce m-au urcat mai sus de stratul meu umil, de tină...

 

În jur te cunoșteau ai case, dragi ai mei;

Stam mută. Mă-ntrebam ce e cu ei

Când îi vedeam cufundați în adorare pioasă

Ingenuncheați în fața patului,

Sau citind Testamentul la masă.

 

Valurile vieții m-au lovit în furtuni trecătoare;

Întâi i-am rugat pe ai mei să mă ia din vâltoare,

Dar mai târziu s-au risipit, departe, din jurul meu s-au dus...,

Atunci prima dată, sincer, l-am chemat pe!isus...

 

M-a auzit de multe ori, mai curând, sau târziu,

De-atâtea ori că mi-ar fi imposibil să știu...

Încet, am început să-l caut și când eram fericită,

Nu numai când cruzimea vieții mă ducea pe mine

                                         și pe alții în ispită...

 

 

Te-am chemat din ce în ce mai des să vii la mine,

Te-am văzut sub pleoape, în vise, în gândurile mele line,

Minunile Tale le-am simțit deseori atingându-mă,

Și iată-mă aci, mărturisindu-Ți Ție:

Văd credința, ușor, invăluindu-mă...

 

A fost atât de lung un drum de 62 de ani până la Tine,

Când îmi doresc sa fi peste tot, să ne salți din ruine...

 

 

ÎN AȘTEPTAREA LUI  MOȘ CRĂCIUN

 

O sărbătoare într-un gând frumos,

În sfânta zi când stele vin din cer,

În iz de brad, tămâie, chiparos,

Un vis ce nu va trece efemer.

 

Și n-o spun eu, ci poeți visători

Ce poartă-n suflet amăgiri de flori!

 

Gândind la ce a fost și-o să mai fie

În eul cel prea plin și melancolic,

Aș scrie într-o nouă ortografie,

Sau aș picta o scenă ,,în bucolic”...

 

Acasă tot vorbind ,,de una, alta”

Și ocolind răspunsurile clare,

Uitam voit picanterii cu sare.

 

Azi așteptând o troică de Crăciun,

Un PRUNC născut spre blânda împăcare,

Mai ascultând colinda, semnul bun

Si tot ce Domnul zice spre iertare,

Îți strânge mâna cel ce-a așteptat

Un vis în sărbători, vis îmbunat

Cu Moș Crăciun și brad împodobit

ȘI crăciunița ce a înflorit.

 

Scriaoare urgentă către Dragul nostru Moș Crăciun,

 

Dragul nostru Moș Craciun,binecuvântat

Din fragedă copilărie,mereu te-am invitat,

Chiar și în zilelecele calde de vară,

Să mai treci pe la mine ziua, sau către seară,

Când foamea de copilar voi o bomboană,

O pătrățică de ciocolată, sau măcar o uscată poamă,

Dar scrisorile mele nescrise s-au pierdut pe drum--vise ucise...

 

Acum am aflat că ești din nou pe drum,

Drumul tău nu-l vedem , fiind poluat și de fum,

Am avut mulțîde grijă, nu noi copiii, ci cei mari,

Să îți trimitem în drum ca soli emisari, peînzeuații țânțari

Ca să îi agite oarecum pe blajinii de la troica ta,reni

Și să te escorteze printre războinicii de aici, fără să te temi.

Războinicii aceia, de fapt, nu se știe ce vor,

Aderă mereu când la unul, când la un alt for,

Sunt ca iarba de mulți,răiși au agerime de muște;

Ca să ajungi la noi, vino pe ocolite, ca să nu te împuște...

 

Până vei ajunge si să-i întâlnești pe copii,

Roagă-te lui Dumnezeu ca să-i găsești neuciși în massă, ci vii !

 

         

DARURI   de la  MOŞ  CRĂCIUN

Văl de noapte, boltă-albastră;

 ,, -Bate cineva-n fereastră ?

 

Haina lunii, peruzea,

Scutură câte o stea,

O podoabă pentru pomul

Răsărit din strat de nea.

 

Sar copiii să deschidă,

În larg, uşa de la tindă...

 

Iată-n sclipiri de lumină,

Sania de daruri plină,

Nu ştie-ncotro s-apuce...

Drumul spre copii o duce !

 

Moş Crăciun blajin, soseşte...

Moş Crăciun bătrân şi drag !

 

Sania se odihneşte,

Iepuraşii sar pe prag,                              

 

Sacul mare se deşartă,

Moşul fericit zâmbeşte

 

 

                               A SOSIT  IAR  MOȘ  CRĂCIUn

 

                               S-a oprit acum în prag !

                               Este Moș Crăciun cel drag !

 

                               Sănioara cea preaplină

                               Se descarcă-n noaptea lină.   

                               Încadrată-n cornul lunii

                               Pentru toți copiii lumii

 

                               Pretutindeni sunt copii

                               Și brazi plin de jucării.

 

                               Sania se odihnește

                               Apoi grăbită pornește

                               În pasul de ren sprințar

                               Să împartă daruri iar...

 

 

  D O A M N E, ÎN V A ȚĂ -  M A

 

Doamne, învață-mă să fac o icoană,

Să o împodobesc cu mărgăritare,

Tămâie, credință și lacrimi bune.

 

Doamne, învață-mă să fac o icoană

A inimii tale sfinte,

Să o împodobesc cu purpură,

Credință, speranță și iubire.

 

Doamne, învață-ma să fac o icoană

Să o împodobesc cu Maica Ta Sfanta, binecuvântându-ne

                         și rugându-se pentru noi,

Și să o împrejmuiesc cu sfinte rozare și rugi.

 

Iisuse, Doamne, învață-mă să fac o icoană

Cu apostolii prosternați în rugăciune

Și cu sfintele femei purtând candele aprinse.

 

Doamne, Iisuse învață-mă să propag voia Ta,

Să fie in sânul Bisericii Tale unire și pace!

 

 

           

 

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor