O să-mi vopsesc părul alb și
unghiile negre
să nu mă întrebi de ce
mi-au crescut dinții așa lungi
și urechile ascuțite
ca de elf.


Cum nu pot să te îndrăgostesc
de mine
o să te amuz poate
sau și mai bine
o să te îngrozesc
atât de tare încât o să uiți
să-ți mănânci untul pe pâine
și să-ți bei cana de lapte bătut
la cina de adio – 


Dimineața când o să te trezești
Plesnit nemilos peste pleoape de o rază

mai musculoasă
precis o să te întrebi
ce-i cu semnul acela roșu pe piept
plasat undeva sub inimă, intercostal...


tu, ca de obicei, rațional,
o să presupui că a fost doar un țânțar
sau în cel mai rău caz un gândac celibatar
ce-a supraviețuit surprinzător de la ultima dezinsecție
cu efect întârziat;
dar în niciun moment
n-o să-ți treacă prin cap
că azi noapte ai primit inopinat
sărutul femeii păianjen.

Vizualizări: 40

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor