În zilele când nu te văd sunt mai sărac

(Eu mi-aș dori un anotimp etern, în doi),

Aș vrea cu visul meu, iubito, să te-mbrac

Și să plutim spre primăvară, amândoi.

 

Cad frunze ruginii pe glezne în amurg,
Iar toamna îți sărută urmele de paşi,
Secunde candide cu chipul tău mai curg
Spre Bastion... să te visez, mă laşi?

Singur mă simt o frunză și plutesc în vânt,
O pasăre ce nu-și găsește loc în cuib,
Literă sortită să nască un cuvânt,
Un alizeu veșnic rătăcitor și huib.

Cad stropi de rouă din portativul nopţii,
Iar simfonia culorilor de toamnă
Pictează azi pe şevaletul sorţii
Acorduri ce la iubire mă îndeamnă.

 

https://www.youtube.com/watch?v=h5kfF6HNoLY

Vizualizări: 36

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Septembrie 13, 2014 la 3:30pm

...mulțumesc, Aurelia...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor