privesc tabloul unui astru

să-mi iau lumină într-n gând,

mă rog divinului albastru

să mi-l coboare pe pământ.

acum aștept să se mai stingă,

lumina lui să mai albească,

cu aur alb o să mă ningă,

aici, o noapte pământească...

îl voi cuprinde cu suflarea,

în taina clipelor cu iz ceresc,

va ști ce mare mi-e ardoarea

că-s om și vreau să-i amintesc!

Vizualizări: 26

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor