Să vorbească...timpul.

 

           Ce prunc, are în ban dulceaţă de-şi acreşte a lui pat?

           Ce prunc, vrea să meargă iute, pe-un orizontal-culcat?

           Ca picioarele s-ajungă şi cu braţele să smulgă,

           De la babă de la vacă, el tot lapte mult să sugă.

 

           Să înţarce ţine seama, de lupii ce sunt doar lupi,

           Bea lichid de noapte-ziuă, pân’ ce mierea pică-n stupi.

           Apoi..prinde cea albină, ca el, s-o injecteze,

           Cu tulpina lui de trântor, lenea să...dureze.

 

          A lui zi, stă doar în toamna când se trec bobocii,

          E culcat pe-al mamei sân, până pică...dobitocii.

          De...uţa-uţa, plânge leagănul de timp şi de rugină,

          Şi...du-te du-te-n timpul tău, gândeşte cloşca din găină.

 

          Menelas C [ 14.08.2014 ]

          

Vizualizări: 37

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor