Să nu mă uiţi
cum lacrima mă arde
şi curge pe un trup înfiorat
suspinul de mi-l uiţi
să se întoarcă
la cel din vina cărui am oftat.

Să nu mă uiţi
în braţele durerii
să mă înec în vastul sau ocean,
de-mi uiţi iubirea
ea să te ucidă
câte puţin în fiecare an.

Să nu mă uiţi
pe malul vieţii, frântă
cu chipul şters de-atâta aşteptare
de îmi uiţi dorul
el să te unească
de cea ce-n piept o inimă nu are.

Să nu mă uiţi
o floare ofilită
uscată de dorul pârjolit
de-mi uiţi privirea,
la fel să te ardă
precum am ars de mult ce te-am iubit.

Să nu mă uiţi
mai mult de-o veşnicie
nu mă lăsa mai mult dorul să-ţi duc
m-am născut doar
să te iubesc pe tine
dar să te văd, nu cred că mai apuc...

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de iulia pe Februarie 26, 2010 la 3:50pm
super :)
Comentariu publicat de muzicantul pe Februarie 26, 2010 la 3:09pm
Melodioase versuri, am sa incerc sa le pun pe muzica.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor