Să te smereşti, femeie, în palmele-mi muncite
Ce-ţi cată carnea moale prin vise hăituite;
Şi lasă-mi lăcomia privirilor deşarte
Să-ţi deie nemurirea în raiul după moarte.

Ignoră-mi umilinţa când banul nu-ţi ajunge,
Surâde-mi printre lacrimi când vorba te împunge;
Cuvintele pe buze, obrajii să-mi roşească,
Abia ieşit pe uşă,
încep ca să-mi lipsească.

Tu iartă-mi nepăsarea când frântă eşti de trudă
C-atunci, ingrata-mi fire dorinţele-mi asudă;
Veşmintele-ţi curate mă-ndeamnă la păcate,
În dorul meu satanic le vreau neîmbrăcate.

Îngăduie-mi cu pruncul, la sorţi să-ţi tragem sânii,
Când el o să adoarmă să gust aroma pânii;
Şi uită de canoane, prefă-te desfrânată,
Din tălpi până la creştet în mine-abandonată.

Să te smereşti, femeie, în palmele-mi muncite
Ce-ţi cată carnea moale prin vise hăituite.
Îndură-te, femeie, că focul mi se stinge
Şi iartă astăzi cerul că-i martie şi ninge!




Vizualizări: 13

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Gabriela Frantz pe Martie 4, 2011 la 3:51am

Felicitari George pentru minunatele versuri, dar mai ales  pentru dedicatia facuta :”FEMEII-SOTIE”,

”Îngăduie-mi cu pruncul,la sorți să-ți tragem sânii,”

Si sa stii ca tot ce este vechi are valoare si autenticitate, asta,apropo de poezia cu versuri rimate.

Comentariu publicat de Filip Savin pe Martie 1, 2011 la 3:39pm
Da, mi-a placut. E o poezie cu versuri rimate, dar si sarbatoarea de azi e una veche. Felicitari!
Comentariu publicat de Costel Zăgan pe Martie 1, 2011 la 10:28am

Prima şi ultima umilinţă a femeii:frumuseţea!Delicat-infernal,ca de obicei.

Cu prietenie,

Costel Zăgan

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor